La ceas de seara- un nou inceput, o povestioara

 Cotzo (cum imi place mie să scriu) este prescurtarea de la Oana Coțofana, porecla data de bunica mea pe cand eram copil, pentru ca eram hoata si obtineam ce-mi doream, de cele mai multe ori!

De fapt, ma cheama Ionela. Ionela Valentina. Oana mi s-a spus acasa...

Bine v-am gasit! 

In timp ce crosetam eu de zor semne de carte pentru o comanda primita acum 3 zile, m-a lovit inspiratia.  Ce ar fi daca as scrie povestile mele legate de ce fac eu cu atata drag si spor? Am pagina de facebook, destul de animata si extrem de colorata! Acolo mai povestesc una alta, de fiecare data, dar parca...parca as spune mai multe...parca as cauta fotografii mai vechi si as umbla la amintiri...cand am facut asta( e posibil sa nu stiu exact data), de ce, pentru cine, ce am simtit, cum a venit inspiratia, ce am invatat din asta, la ce m-a ajutat, ce am facut mai departe? Sunt atat de multe de spus...

Nu o sa incep de acum cu povestile.  Pentru cine nu ma cunoaste, porecla mea este Cotzo. 

De mic copil am fost atrasa de lucru manual( eu pe mamaia o vedeam facand chestii) dar abilitatile mele s-au dezvoltat in ultimii 10 ani! Asa a fost sa fie! Inspiratie gasesc de la oameni. Materie prima de peste tot! imaginatia...vine de la Doamne Doamne si nu cred ca mi-am atins potentialul! 

Mamaia( as putea sa ii zic bunica dar ea a fost mamaia mea) si tataia au fost tarani. Cu animale si gradina in curte! Au avut oi! De la oi luau lana..iarna, mamaia ne punea la scarmanat de lana, la lumina lampii, ea torcea si ne spunea povesti! Tot iarna avea razboi in casa. Razboi de tesut! Facea macate( paturi-pentru cine nu stie)si presuri. Am fost incojurata de ate de mica. M-a invatat sa tricotez..chiar daca ea imi incepea ciorapii aia cu 4 andrele mici, eu lucram la ei! Bine, la inceput a fost bentita:)) nu stiu cate bentite am facut. Nu mai tin minte. Stiam sa tricotez ca mamaia, cu ata de dupa gat. Ea facea pulovere si ilice si ciorapi si manusi si caciuli...Mamaia cosea la masina..Ileana...ma punea pe mine sa schimb ata cand nu mai vedea ea. M-a invatat sa cos la masina pentru ca o imitam dar nu stiam ce fac si stricam masina:)). Avea scai( un fel de material ce imita pielea) ascuns in soba( povesti de dinainte de 89, cand tataie asculta Europa libera pe ascuns si se fereau de..oricine) si facea cojoace. Ce mi-as dori acum sa mai am un cojoc facut de ea! Avea talent! Nu imi aduc aminte sa o vad pe mamaia cusand pe etamina dar stiu ca m-a invatat si pe mine celebra musculita! Ma duceam in sat, la copii, si aveam cu mine ori andrele cu ata ori bucata de etamina la care trebuia sa cos:)) Cred ca asta facea parte din pregatirea zestrei, sa stiu sa fac de de toate, sa imi cos lenjerii si haine si ce mai era de cusut! Ah, da, coseam si de mana.  cate veri am de povestit...

Singurul lucru pe care nu a reusit sa ma invete mamaia mea a fost crosetatul...a incercat. eram cumva intre cele 2 paturi si imi arata cum se face si..nu s-a prins neam( acum ma mir ca a renuntat). In rest, cam tot...ea m-a initiat in ale lucrului manual( ce i se spune handmade acum).

Cu manutele astea doua am lucrat cam toata viata mea, dar ultimii 10 ani sunt de povestit! am incercat sa modific haine, sa fac si sa desfac chestii toata viata. ba chiar am facut lenjerii de pat! Nu va ganditi ca era totul impecabil, se ruga tata de mine sa ii cos un nasture sau ceva si iesea ca naiba:))) Nici fratele meu nu avea mai mult succes, trebuia sa ma prinda sa ii scurtez pantalonii sau sa ii cos vreo camasa:))

Si apoi a venit etapa Umanitate...si de aici...zboara, Cotzofano, in lumea asta mare si adu bucurie!!!

Prima poveste va fi despre Umanitate!!

Cam asta ar fi inceputul! Ma intorc un pic la semnele mele de carte dar voi reveni...cu povesti detaliate despre ce am facut( o sa imi ia ceva sa ajung la timpul prezent) si de ce! 

E un pic din sufletul meu aici, daca nu tot! Povestile sunt parte din mine. Imi place enorm ce fac si faptul ca totul are o istorie a sa! 

Sa va gasiti inspiratia!

va pupa Cotzofana!