Cum am inceput sa fac jucarii- arta Amigurumi, varianta autohtona si nebunia minionilor
Totul a inceput de la floarea soarelui...Povestea de azi incepe cu o calatorie!
Mergeam la tara, cu trenul, cu un verisor si o verisoara! Deja parca parca prinsesem curaj in ale crosetatului, aveam curaj sa merg la drum cu ata si croseta dupa mine! In cazul de fata, ata galbena si neagra, pentru floarea soarelui! Verisoara mea a fost cea care mi-a zis prima data de minioni, ce or mai fi si aia...Mi-am continuat calatoria si minivacanta dar ideea a ramas acolo! Nu imi aduc aminte sa mai fi facut jucarii umplute pana in acel moment. Evident, nu aveam vatelina, si nici cea mai mica idee despre ce inseamna jucarii! se pare ca este chiar o arta..
"Amigurumi reprezintă tehnica japoneză de realizare a păpușilor croșetate și umplute cu diverse materiale. Cuvântul “amigurumi” derivă dintr-o combinație de cuvinte japoneze, “ami” care înseamnă croșetat și “nuigurumi” care înseamnă păpușă umplută/îndesată.
Amigurumi sunt de obicei animale, dar se pot realiza și diverse personaje animate, sau figuri foarte simpatice, folosite în primul rând ca obiecte de decor, dar și pentru cadouri originale. Sunt realizate cu croșeta, pornind de la modele simple care se pot realiza cu totul sau modele mai complexe care se realizează modular, apoi elementele componente se cos între ele și se asambleaza.
Istoria acestor papuși este foarte vagă, o ipoteză este că tehnica a fost adusă din China unde păpușile croșetate se realizau încă din cele mai vechi timpuri. În anii ’80 postul național japonez NHK a organizat un show numit “AMI” și astfel nebunia “amigurumi” s-a născut. În 2002 a luat naștere și Asociația Amigurumi care are un rol important în promovarea acestei tehnici."
Revenind, am ajuns acasa si am cautat..minioni si tipare, am pus in practica...rezultatul se vede in aceasta prima fotografie!
Tin minte ca m-am dus la birou si am aratat ce am facut iar una din colege m-a intrebat de ce nu are minionul picioare...da' chiar, oare de ce nu ii facusem picioare?
Acum, cand scriu aceste randuri si ma uit la prima fotografie, ma cam ia groaza...ata folosita e total nepotrivita, croseta prea groasa( cam iese umplutura) si tehnica...aproape inexistenta! Dar nu am renuntat. Luam vatelina chiar din perna pe care dormeam. Ce faceam eu era extraordinar, si pentru mine si pt cei din jurul meu!
Iarmarocul caritabil cred ca a fost cel care m-a motivat cel mai mult si asa am exersat mai mult, am schimbat si ata...progresul se vede in fotografia numarul 2!
O mica precizare: nu am rabdare si ma plictisesc repede!Chiar daca gasesc un tipar gata facut si ma apuc de treaba, la un moment dat trebuie sa modific eu ceva, sa fie mai deosebit, mai altfel...asa minionii au inceput sa fie mai colorati, mai altfel...deja aveam curaj sa creez din capul meu. Daca va uitati la personajele de mai jos...nu au picioare la fel, unul l-am facut mov, am facut si o minioana...si mai sunt si alte modele, care mai de care mai colorate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu