Povesti Cotzofenesti

Chiar nu mai stiu cum mi-a venit ideea cu ouale kinder refolosite!  Inainte de a incepe, tin sa specific ca povestile mele nu sunt in ordine cronologica, le spun cum imi aduc aminte! Inspiratie gasesc la tot pasul, Google stie tot iar faptul ca sunt in multe grupuri de handmade ma ajuta sa imi fac o parere!  Revenind, nu stiu unde am vazut eu sau de unde mi-a venit ideea cu ouale, cert este ca am cerut oua kinder pe Facebook, nu m-am apucat sa cumpar eu doar pt surpriza! Cata ciocolata sa mananc? In timp, am reusit sa strang o sacosa mare de oua, mari si mici, de la mai multe persoane! Cel mai mult am primit 70  de bucati, cel mai frumos am primit oua cu tot cu ciocolata si surpriza, cel mai inedit, prin ture la munte si pe la guri de metrou se gaseau oameni care aveau oua pentru mine( nu aveam in frunte scris ca vreau oua, ma intalneam cu prieteni si ei imi dadeau ce strangeau special pentru mine)! Am avut un Iarmaroc de Paste, se potrivea perfect ideea de oua cu surpriz...

 Totul a inceput de la floarea soarelui...Povestea de azi incepe cu o calatorie! Mergeam la tara, cu trenul, cu un verisor si o verisoara! Deja parca parca prinsesem curaj in ale crosetatului, aveam curaj sa merg la drum cu ata si croseta dupa mine! In cazul de fata, ata galbena si neagra, pentru floarea soarelui! Verisoara mea a fost cea care mi-a zis prima data de minioni, ce or mai fi si aia...Mi-am continuat calatoria si minivacanta dar ideea a ramas acolo! Nu imi aduc aminte sa mai fi facut jucarii umplute pana in acel moment. Evident, nu aveam vatelina, si nici cea mai mica idee despre ce inseamna jucarii! se pare ca este chiar o arta.. "Amigurumi reprezintă tehnica japoneză de realizare a păpușilor croșetate și umplute cu diverse materiale. Cuvântul “amigurumi” derivă dintr-o combinație de cuvinte japoneze, “ami” care înseamnă croșetat și “nuigurumi” care înseamnă păpușă umplută/îndesată. Amigurumi sunt de obicei animale, dar se pot realiza și diverse personaje animate, sau...

 A fost o data ca niciodata...un februarie ingropat in jumatate de metru de zapada...Cred ca deja aveam ceea ce numesc eu: alergie la zapada( dupa o tura din Ciucas, cu zapada si viscol si extrem de urat). Ideea e ca nu mai suportam sa vad cum ninge, sa ies din casa, sa iau apa la picioare, sa fac slalom printre munti de zapada neagra, de oras! Deja trecusera vreo 2 ani de cand cochetam un pic mai mult cu lucrul manual si cred ca avusesem si primul iarmaroc caritabil la care participasem cu chestii cusute si lipite! Revenind, era atat de urat afara incat cred ca am si plans de vreo 2 ori, nu mai suportam!  Stiam ca nu pot sa crosetez si eram ferm convinsa ca nu voi invata niciodata. Mamaie a incercat sa ma invete in copilarie, nu s-a prins de mine, au mai fost 2 femei care au esuat...nu reuseam sa inteleg...Si totusi, in acel februarie...a trebuit sa fac ceva sa nu ma apuce depresia! Lucram pe undeva prin Vitan, aveam o mercerie in drum spre munca, m-am oprit si mi-am luat o c...

 Ca sa va povestesc despre continutul cutiei de mai jos, trebuie sa va povestesc despre Daniela! Am fost colege din clasa a 4 a, la Liceul Cervantes!  Dupa terminarea liceului( si o gramada de senvisuri si saratele impartite), ne-am urmat fiecare calea, ea la facultatea de Drept, eu cu munca si apoi cu facultatea! Ne scriam scrisori( de mana, trimise prin posta..) si cumva am reusit sa tinem legatura( mai ales ca tehnologia si-a facut simtita prezenta din ce in ce mai mult in viata noastra). Si iata ca am ajuns la momentul: ziua Danei, 29  de ani! Ce poti sa ii iei unui om are aparent are de toate? Cu ce pot fi eu mai deosebita decat alti prieteni? Ei bine, nu stiu in ce moment mi-a venit ideea cu 29 de lucruri pentru 29 de ani dar fix asta am facut! Nu stiam sa crosetez! Nu incepusem sa umblu dupa materiale, sa caut mercerii si magazine de hooby and craft, cum le zice acum. Aveam 3 nasturi rataciti in toata casa, si resturi de materiale de la diverse proiecte incepute sa...

 Mamaia imi spunea cotofana, eram hoata( si acum sunt, ma bag pe sub pielea omului) dar a fost o porecla uitata mult timp! Ma cheama Ionela dar mi se spune Oana acasa! Acum vreo 11 ani cand a inceput totul, Cotzo nu era in peisaj... Stand mai mult in oras decat la tara( om mare, cu loc de munca si alt cerc de prieteni), am lasat in urma tot ce stiam sa fac! Din cand in cand ma mai apuca cheful de cusut, taiat, mai modificam vreo bluza sau vreo pereche de blugi si daca pe parcurs oboseam sau se ducea cheful...nu mai terminam ce incepeam(ramaneam astfel cu o gramada de proiecte neterminate). Mamaia a incercat sa ma invete ce a stiut ea dar la Bucuresti nu am avut sustinerea necesara ba chiar cumva se radea de mine! Eu, neavand incredere in mine si ascultand mai mult de cei din exterior decat de mine...ei, bine, m-am lasat influentata si nu mi-am dezvoltat abilitatile ba chiar dimpotriva( general vorbind, este extrem de importanta incurajarea din partea familiei, a parintilor! Sa ti s...

 Bine v-am regasit, in seara de Craciun!  Sunt fericita, la tata( casa parintilor lui, casa in care am crescut), e liniste si miroase a bine! E cu pace si un pic de visinata :) Mi-am dorit atat de mult aceasta liniste in suflet si in casa... Imi propusesem sa astern povestile mele cu si despre handmade in fiecare saptamana, din noiembrie incoace dar efectiv nu a fost timp! Si poate nu era momentul! Acum, ca sunt in vacanta de Craciun(m-am oprit din lucrat)...inspiratia vine♥♥ Sa va povestesc de mamaie! Mamaie cosea la masina, tricota, torcea lana( nici acum nu stiu cum reusea mamaia sa faca fir din gramada aia de lana), facea macate( paturi) si presuri! Aveam razboi in casa iarna si masina de cusut Ileana si Singer! Toata iarna( si atunci erau ierni grele, nu ca acum) facea ciorapi, caciuli, pulovere, ilice, cojoace...caciuli din blana de iepure...ne punea sa scarmanam lana si ne spunea povesti in timp ce ea torcea la lumina lampii cu gaz! De cate ori venea cineva la noi, intr...